Iisus , marele iniţiat din Dacia



Numeroase voci, uneori avizate, alteori neavizate, se pronunţă că Iisus Christos nu a existat ca personaj istoric, fiind doar o născocire evreiască. Ateii mai moderaţi şi cu puţină ştiinţă de carte, susţin faptul ca inexistenţa unui Iisus istoric este susţinută de cvasi-totala lipsă a informaţiilor despre persoana sa în documentele istorice ale vremii (în afara Evangheliilor a căror existenţă nu o pot contesta). Noi spunem că nici unii nici ceilalţi nu au dreptate.

Avem anumite rezerve în a crede ca evreii se tem atât de mult de o „născocire” şi mai ales o născocire de-a lor, cu care ar trebui sa fie mândri. Avem rezerve în a crede si faptul că Isus lipseşte cu desăvârşire în literatura vremii, deoarece există o sumedenie de autori care-l menţionează foarte clar ca personaj istoric. Acest lucru îl menţionează până şi evreii, acuzându-l însă de vrăjitorie. O tradiţie din secolul I sau II menţionează pe „Yeshu” care „ practica vrăjitoria şi uimea Israelul” (B Sanhedrin, 43,a; cf Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol II,p.305, ed1992). Apoi, avem mărturia lui Flavius Josephus, istoric roman de naţionalitate evreiască, care afirma că în acea epoca trăia un om pe nume Iisus, care avea o purtare foarte bună şi virtuţi puternice ( cf. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas,1995, p245). Mai mult, el este pomenit şi de către cei mai înverşunaţi duşmani ai creştinismului, romanii. Tacitus de exemplu, ne confirmă faptul ca Iisus a fost condamnat la moarte în vremea când guvernator al Palestinei era Pontius Pilat (Anale 15, 44). Alte mărturii în legătură cu Iisus le avem de la Pliniu cel Tânăr, (Scrisori, 10,96) si Suetonius (Viaţa lui Claudius, 25,4). Să nu mai punem la socoteală faptul ca o „născocire evreiască” nu putea beneficia de „acte în regulă” a condamnării sale la moarte. Acest document există, precum şi altele cum sunt Mărturia păgânului Lentullus, proconsul al Tyrului şi Sydonului în vremea împăratului roman Tiberius; Epistola femeii lui Pilat, pe numele său Procula, adresată prietenei sale Pulvia, în care se relatează despre ultimele evenimente din viaţa lui Iisus şi alte patru epistole ale lui Pilat către împăratul Romei. Atâta zarvă pentru o „născocire evreiască” ?… ne îndoim în mod serios.

Urmărind atât relatările istorice despre Isus, cât şi cele evanghelice, avem anumite rezerve în a crede că Iisus ar fi fost evreu aşa cum afirma M. Eliade şi ca divinitatea căreia i se închina el şi o numea Tată, era Yahwe al evreilor.

Sa purcedem şi să vedem dovezile…..!

Caracterele tipologico- raseologice ale lui Iisus

Beneficiem de doua descrieri amănunţite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , funcţionar roman în regiunea Tyr si Sydon şi alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate împăratului de la Roma. Să dăm cuvântul lui Lentullus care ne spune: „(Iisus) este de o statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca aluna coaptă şi îi cade până la umeri, se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nici o pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa lui rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu arată nici un argument pentru vreo critică logică, iar barba lui bogată si de aceeaşiculoare cu părul său, este lungă şi se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaştrii vineţi, blânzi şi senini.” (diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, ed. Pelerinul Român, Oradea, 1993, p. 116).

De altfel, în majoritatea icoanelor creştine mai vechi sau mai noi, Fecioara Maria este înfăţişată cu acelaşi păr şaten, ochi albaştri, piele deschisă la culoare… prin urmare, nimic din caracterele tipologico-rasiale ale evreilor. “

Faptul este dovedit şi de afirmaţia lui Pontiu Pilat: „Trecând într-o zi pe lângă lacul ce se cheamă Siloam am văzut acolo mare mulţime de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr…Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ceea ce puţin mă aşteptam să vad, atât de mare era deosebirea dintre el şi ascultătorii lui… El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast mai izbitor decât între el şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele încruntate” (ibidem, p. 121)

Urmărind cele relatate de cele două oficialităţi romane, tragem concluzia că Iisus nu era evreu! Dar cărui neam putea aparţine el?

Ne lămureşte în această privinţă Eugen Delcea şi Paul Lazăr Tonciulescu care vorbind despre tărtărienii plecaţi spre Sumer din „Ţara Soarelui Răsare” (Dacia) spun că, sumerienii, „în acord cu prezumţiile sumerologilor”, aveau ochii mari, buzele subţiri, nasul drept sau puţin acvilin şi pielea albă, fiind de tip brahicefal (cu fruntea lată) – descriere ce se potriveşte perfect tipului uman geto dacic. La acesta se adaugă portul bărbii lungi şi a pletelor ( Eugen Delcea/ Paul Lazăr Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria începe în Carpaţi, ed. Obiectiv, Craiova, vol I, p. 63). Iar I. I. Russu completează: ”…dacii erau aşa cum este aproape în totalitate poporul român, iar brahicefalii europoizi (a se înţelege tărtărienii – n.n) cuceritori ai Sumerului la mijlocul secolului al IV-lea, nu puteau fi decât cu părul castaniu” (ibidem, p. 64)

Prin urmare ca şi caracteristici tipologice, Isus se încadrează tipului uman carpato-dunărean şi nicidecum tipului semitic!

Zamolxe în predicile lui Iisus

Urmărind cu atenţie textele creştine, putem observa ca epitetele pe care le da Iisus lui Dumnezeu nu sunt caracteristice credinţei yahviste. Trei dintre epitetele pe care le atribuie Iisus părintelui său divin, atrag atenţia în mod deosebit: Dumnezeu, Tatăl şi Omul.

Ioan ne spune în Evanghelia sa: „Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan,1:33). Cine este această divinitate căreia i se închina Iisus ştiută fiind diferenţa flagrantă dintre Dumnezeul Vechiului Testament şi cel al Noului Testament ? Ne lămureşte arheologia şi scrierea genială a lui N. Densuşianu „Dacia Preistorică”. Iată ce spune Densuşianu:” Cuvântul arhaic de „deu” sau „deul” îl aflăm întrebuinţat, ca un termen naţional, în ţinuturile pelasge ale Traciei şi Mesiei, şi în timpurile Imperiului Roman. …În Munţii Rhodopului un veteran ridică la anul 76 d. Chr., un altar lui DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvânt ne prezintă numai o forma alterată a lui Domnudzei sau Domnidzei, rom. Dumnedeu (Dumnezău – n.n). ( N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, 2002, p. 214). Mai mult, acelaşi autor ne atrage atenţia că forma combinată „Deu – Dumnedeu” care ne duce cu gândul la formularea evanghelică Domnul Dumnezeu o aflăm şi azi în tradiţiile populare romaneşti (loc. cit. nota 2)

Observăm că Dumnezeu într-o forma sau alta este o denumire naţională a divinităţii supreme pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri până azi. Spunem aceasta cu atât mai mult cu cât Isus în Evanghelii apare şi cu denumirea de Mesia, iar zona din sudul Dunării locuită de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovadă în plus ca Iisus era de origine dacică iar formarea s-a spirituală s-a desavârşit aici. Mai trebuie amintit şi faptul că numele lui Zamolxe ca părinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.

Cel mai des întâlnit epitet al lui Dumnezeu în predicile lui Iisus, este “Tatăl „ care, aflăm tot de la Densuşianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op.cit, p.208-210). De notat în acest sens este şi faptul că lui Zamolxe îi erau dedicate ca locuri de cult şi închinăciune vârfurile munţilor, pe teritoriul actualei Românii existând numeroase înălţimi ce poarta denumirea de tartar, tatăl sau tătar (op. cit. p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atenţia asupra unui fapt şi anume acela că Iisus în toate momentele principale ale vieţii sale pământeşti a fost legat de munte: Schimbarea la faţă se petrece pe munte, moartea sa se petrece pe munte, naşterea lasă de bănuit ca s-ar fi petrecut tot pe munte, într-o peşteră.

Una dintre cele mai fregvente denumiri pe care şi le dădea sieşi Iisus, era ceea de Fiu al Omului. Poate că acestă denumire e cea mai misterioasă din tot cuprinsul Noului testament, cu referire la Iisus. Cine era acest om ? în nici un caz denumirea nu se referă la Iosif – logodnicul Mariei, ci mai degrabă la aceea fiinţă celestă la care face referire Daniel: „M-am uitat în timpul viziunilor nopţii şi iată, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului” (7:13). Pentru a ne lămuri mai bine, este cazul să amintim încă un nume sub care Isus apare în Evanghelii: ”Fiul lui David” ca şi precizarea lui Marcu referitoare la acesta titulatura: ” Şi învăţând în Templu, Iisus zicea: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale”. Deci, însuşi David îl numeşte pe el Domn; de unde dar este Fiul lui” (Marcu 12:35-37). Ciudat nu?

Permiteţi-ne să facem o mică divagaţie pentru a afla cine este acest David despre care vorbeşte Isus. Urmărind puţin mersul istoriei vedem ca aceasta nu a confirmat niciodată existenţa regelui David ! Ba mai mult, cartea Psalmilor atribuită lui David în Vechiul Testament, face notă discordantă cu întreg conţinutul Vechiului Testament având mai degrabă un caracter esenian. Numai ca…. Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au „încăpăţânat” să rămână la tradiţia primordială din Carpaţi, ai dacilor care în calitate de locuitori ai davelor se numeau “davi”. Şi iată cum o singura literă poate schimba o întreagă istorie!

Acum să revenim şi să vedem de ce însuşi Iisus îşi spunea “Fiul Omului”. Densuşianu vine şi ne lămureşte şi în această privinţă: „cuvântul Om reprezenta în antichitate o înaltă putere divină” (op. cit. p. 255, nota 2). Şi mai departe tot el ne lamureste spunând: „ Vârfurile cele mai înalte ale acestui munte (Bucegi – n.n) poartă azi numele, unul de Caraiman si altul de Omul, şi amândouă au fost odată consacrate divinităţilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus si altul lui Saturn numit Omul” (op. Cit. p. 226). Numai că Densuşianu face greşeala de a nu-şi da seama că cele doua zeităţi sunt una si aceeaşi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, careia i se închina si Iisus.

Concluzia care se impune alăturând cele două atribute ale lui Iisus, Fiul Omului si Fiul lui David ar fi o dublă legitimare a acestuia: Iisus Fiul Daviei (Daciei) (care) se închină lui Zamolxe, Tatăl, zeul dacilor. Mai mult, această denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indica şi ce anume a facut Iisus în perioada aşa numită ”albă” a vieţii sale, perioada dintre 12 si 30 de ani în care nu se ştie nimic despre el. Urmărind cele spuse pană acum precum şi alte informaţii ale istoriei sacre vom vedea că cel mai probabil, în această perioadă, Iisus şi-a desăvârşit formarea spirituală de Fiu a lui Dumnezeu /Zamolxe în Dacia, mai exact pe Vârful Omu şi în peştera Ialomicioara, peştera marelui preot al lui Zamolxe. De ce? Pentru că … geografia sacră a antichităţii se reduce la…Dacia, iar momentele naşterii lui Christos şi a morţii lui Iisus sunt legate de o peşteră… peşteră care peste tot este legată de iniţierile misterice. Mai mult moartea lui se petrece pe cruce şi are o dimensiune mistică pronunţată, cruce care, ne spune Eliade devine Axis Mundi – axa lumii. Numai că pentru antici, Axa Lumii se afla în regiunea polului getic, în Hiperboreea dacică, ţara lui Zamolxe.

Dacii. Poporul model din predicile lui Isus

Iisus Christos, iniţiatul dac desăvarşit se delimita foarte clar de evrei, carora li se adresa numindu-i „Voi evreii” . Să ne oprim acum puţin asupra Predicii de pe Munte şi a Fericirilor pe care Iisus le-a enunţat atunci şi să vedem dacă există vre-un model viu pentru acestea.

Mai întâi sa încercăm să punem unul lângă altul, doua texte sacre: Evanghelia după Matei si Herto Valus a antichitatii pelasge. Iata ce spune Iisus în Predica de pe Munte:

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

Ferice de cei blanzi, căci ei vor moşteni pământul!

Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi saturaţi!

Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi mila!

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Ferice de cei prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!

(Evanghelia după Matei, 5:3-10)

Să privim acum comparativ, un text antic numit Herto Valus, care cuprinde învăţăturile preoţilor zamolxieni catre norod. Textul este versificat:

„Fericiţi cei ce-s cutezători

Că a lor este victoria

În plaiurile cele sfinte

Fericiţi cei ce plâng, că aceia

În dalbe ceruri s-or mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia

Vor moşteni întreg pământul.

Fericiţi cei care flămâzesc

Şi însetează după ştiinţă,

Că aceia se vor sătura

Şi niciodată n-or mai răbda.

Fericiţi aceia care muncesc,

Pământul făcându-l gradină,

Că ei vor culege roadele

În Grădinile Cerurilor

Fericiţi vor fi şi cei milostivi

Că aceia se vor mântui

Fericiţi cei curaţi în suflet

Că s-or hrăni doar cu lumină

Fericiţi făcătorii de pace,

Că Fii cerului s-or chema

Fericiţi cei prigoniţi pentru

Dreptate, că a lor este Raiul.

(Herto Valus, Cartea Secretă; cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică, Ed. Arhetip, 1999, p. 95 – 96)

…şi textul continuă mai departe în acelaşi ton cu fericirile Noului Testament. Acestea erau Legile Belagine, scrise versificat, aceleaşi pe care Iisus, le-a învăţat pe muntele sacru al geţilor, Omul, în peştera marelui preot Zamolxe şi pe care apoi le-a transmis iudeilor pentru ai readuce la tradiţia primordială, hiperboreană.

Se mai impune o precizare: prima dintre fericirile lui Iisus chiar dacă nu-şi găseşte paralela în textul Belaginelor, are o paralelă în lucrarea lui Herodot, care vorbind despre daci ne lamureşte şi asupra provenienţei acestor legi înălţătoare : Zamolxe (marele preot- n.n)…a cladit o casă pentru adunările bărbaţilor, în care îi primea şi îi punea să benchetuiasca pe fruntaşii ţării, învaţându-i că nici el, nici oaspeţii lui şi nici unul dintre urmaşii acestora nu vor muri, ci vor merge într-un anume loc (Împăratia cerurilor, Preidis, Pleroma -n.n), unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bogaţiile”…” (Herodot, Istorii, IV, 95; cf. Trad. Cornel Bârsan, Revanşa Daciei, ed. Obiectiv, Craiova, 1997, p. 50)

Am scris acest articol, poate destul de întortocheat şi misterios, în speranţa că măcar unii dintre urmaşii ramanilor( fii lui Ra(m), Rama, si Râm), a tracilor şi dacilor liberi să se trezească, iar ei la randul lor să trezească şi pe alţii facând cunoscută adevărata istorie a acestui neam străvechi şi măreţ, dar oropsit de la începuturile sale şi până în prezent.

Vor veni vremuri şi mai bune, după vechile profeţii! Să fiţi siguri de asta! Doamne ajută!

zamolxe

Bibliografie:

1. Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol II, 1992 ;

2. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas, 1995;

3. diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 1993;

4. Eugen Delcea şi Paul Lazăr Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria începe în Carpaţi, Ed. Obiectiv, Craiova, vol I;

5. N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, 2002;

6. Adrian Bucurescu, Dacia Magica, Ed. Arhetip,1999;

7. Cornel Barsan, Revanşa Daciei, Ed. Obiectiv, Craiova, 1997.

Sursa: quadratus.wordpress.com

Marele Spirit – fiti Lumina

A voastra e Victoria, caci voi sunteti Lumina ce din stravechi veniti si o aduceti astazi sa o daruiti prin parinti. Voi cei ce sunteti astazi aici in fata mea, va talmacesc puterea a fruntilor sub stea.( cei ce au pe frunte o stea ca symbol ) Aici, Maretul Spirit inalta acum prin voi un templu al cunoasterii, un templu al intelepciunii, ce raspandit va fi in acest loc al vostru unde locuiti—Romania. Eu vin acum prin voi, mareata desteptare sa fac intre ai vostri si-o mandra cugetare sa aduc pt acest popor. Popor ce se doreste a fi recunoscut prin ale sale merite prin a sa credinta si a sa nazuinta. Voi acest popor sa il indrumati apoi, eu fiind in voi si dregand acolo unde cea ce a fost distrus se mai pastreaza inca pe-al tarii chip nespus.( frumos) Va intovarasiti acum cu mine, sa mergeti pe acest drum al ratiunii strabune si al iubirii ce vesnic ramane de spus. In ale voastre trupuri coboara a mea constiinta si voi pastrati-o pura neintinata de a altor voina. Lasati apoi cununa cunoasterii sa va inconjoare si prin viu grai, adevarul sa il anuntati sub soare. Prin glasurile voastre, eu vin si am sa vorbesc dand glas constiintei si a sufletului romanesc. Bucurati-va apoi de tot ceea ce rasare, ca multe alte ajutoare din partea mea voi veti primi ca ceea ce este de invatat sa poata fi adus si aratat la cat mai  multi oameni si sa se stie  de  acest popor.

Voi doar fiti sus cu fruntea-n soare si steaua voastra, a Romaniei stea, purtati-o cu mandrie caci ea va reprezinta si este de asemeni din mine coborata. Aceasta stea multimi de osteni o poarta, este un semn al tarii si a celor de aici. Fruntea voastra o impodobeste si mandru teritoriu al acestei tari. Cunoastere ea va aduce si mandra intelepciune, ca voi prin ea cu mine sa purtati aceasta legatura. De sunt aici cu voi inseamna ca existati si tot ceea ce este mai frumos in aceasta tara curand va inflori,se va arata curand, se va manifesta. Priviti adanc in al vostru suflet, sa ma regasiti pe mine,maret spirit intre spirite, ce ma extind prin voi aducand multumire, iubire si impaciuire. Toti cei ce pot trai in aceste idealuri, mareti vor fi. Spre mine se vor inalta si frumuseti vor arata. O Lumina se va ridica de aici ghidand si oferind. Paseasca cine poate in aceasta Lumina si drumul sa-si continuie mereu in ea. Lasati deoparte pe cei ce neputinciosi vor arata ca sunt, caci nu le-a venit timpul si sorocul lor nu este acum.

Voi mergeti luminosi urmarind Lumina si Steaua ce rasare pe-a fruntii voastre si pe-a mandrei voastre tari.

Sursa: Mihaela Palade

Puterea subconstientului

Motto: „Ceea ce cauti în altii sau în afara ta se afla, pe masura întelesului tau, în tine.”

1.      Ceea ce exista deja în tine  se afla pretutindeni, ceea ce nu exista în tine nu se afla nicaieri. Toate comorile Universului sunt înlauntrul tau. Cauta cu fervoare în tine însuti puterea sau raspunsul la care aspiri, pe care inima ta le doreste si, direct proportional cu credinta ta, vei primi ceea ce vrei.

2.      Marele secret caracteristic geniilor si tuturor oamenilor cu adevarat mari din toate epocile este capacitatea lor uluitoare de a intra în contact, fie constient, fie în mod spontan, cu puterile nefirsite ale subconstientului eliberându-le. Daca poti face la fel vel fi capabil de performante extraordinare.

3.      Subconstientul tau detine deja, în profunzimile sale latente, solutiile perfecte la toate problemele care te framânta si îti poate îndeplini direct proportional cu intensitatea încrederii, orice dorinta. Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, sa-i sugerezi ferm înainte de a adormi: Vreau sa ma scol la ora 6 dimineata si vei constata ca te trezesti exact la aceasta ora.

4.      Subconstientul tau este servitorul, constructorul si sustinatorul corpului; daca înveti cum sa te folosesti de el si în ce mod sa-i dai comenzi, el te poate ridica aproape fara efort pe culmi nebanuite, asigurându-ti mereu succesul.

5.      Orice gând este o cauza care, mai devreme sau mai târziu, va produce efecte (sau fructe) bune ori rele, dupa cum a fost continutul sau. Orice traire proprie sau stare interioara pe care o remarcam în mod pasiv sunt efectul sau, cu alte cuvinte, roadele prezente ale anumitor gânduri din trecutul nostru îndepartat sau apropiat. Toate aceste fructe, dulci sauamare, pe care le meritam de drept si cu care conjunctura inevitabila a momentului ne obliga sa ne hranim pentru a resimti astfel consecintele actiunilor noastre, constituie ceea ce ignorantul numeste DESTIN sau SOARTA, iar Yoghinul, KARMA.

6.      Viata este o modalitate de cunoastere. Esti asemanator unui capitan aflat pe mare care îsi conduce vasul. Trebuie sa dai ordine (gânduri, imagini, trairi orientate dinamic, aspiratii clare si ferme mentalului subconstient care controleaza, intermediaza si conduce majoritatea experientelor vietii tale.

7.      Atât actiunile pe care le-am comis cât si gândurile pe care le-am avut în  trecut ne urmeaza ca o umbra producând rezultate bune sau rele, în functie de natura lor. Nici în aer, nici în adâncul oceanului, nici în cea mai ascunsa pestera sau pe vârful muntelui, în oricare parte a acestei vaste lumi, nu exista loc în care omul sa poata scapa de consecintele actiunilor si gândurilor sale în prezent sau în viitor consecintele lor nu vor înceta sa se deruleze si astfel, faptuitorul va avea, la rândul sau, partea care i se cuvine din fericirea sau suferinta pe care a produs-o. Întelegând aceasta, trebuie sa cautam sa nu facem rau nimanui, nici macar în gând.

8.      Nu întrebuinta niciodata formulari interioare de forma: „nu am mijloace” sau „îmi este imposibil” sau „niciodata n-am pot” în care sa crezi, complacându-te sa-ti accentuezi aparenta fatalitate prin aceste afirmatii paralizante. Subconstientul te va asculta si va crea prompt premizele pe care doar tu le-ai gândit aducându-le din domeniul posibilitatii la o realizare efectiva. Astfel, la propria ta comanda chiar subcontientul va face ca într-adevar sa-ti lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau obtine ceea ce urmaresti. Cauta sa te convingi ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului tau de a comanda subconstientului. Realizeaza însa ca, desi totul îti este posibil, nu orice îti este permis (în sensul ca nu trebuie sa încalci niciodata legile naturale ale firii). Adevarul acestor afirmatii, fara urmarirea verificarii personale si directe a realitatii lor, nu este decît un sfert de adevar.

9.      Multor oameni le este mai usor doar sa-si regrete greselile complacîndu-se în suferinta, convinsi fiind, în mod prostesc, ca acesta le este destinul, decât sa-si dea osteneala sa evite eroarea ce le permite sa modifice radical destinul, devenind asfel, totodata, buni la ceva.

10.     Patrunzând gradat si cât mai lucid în profunzimile enigmatice ale subconstientului, vei reusi, în sfârsit, sa cunosti adevarata natura din tine însuti si atunci ti se va dezvalui REALITATEA INFINITA SI ETERNA din afara ta.

11.     Cu ochiul mintii atintit ferm asupra ideii de BINE, forteaza-te sa o imiti si sa o asimilezi. Succesul spiritual, care îti va încorona orice virtute, este întocmai ca o opera de arta, iar întelepciunea se aseamana unui sculptor genial. Materia, care va fi în mod sublim fasonata, este sufletul uman sau, cu alte cuvinte, subconstientul, iar modelul pe care îl imita este Absolutul. Fara elevarea sufletului nu putem realiza nimic bun.

12.     Legea fundamentala a vietii care îti permite înflorirea este LEGEA ÎNCREDERII DEPLINE ÎN SINE încrederea numai într-un ajutor exterior atrage, mai devreme sau mai târziu, suferinta. Singura, încrederea ferma în sine genereaza forta si bucurie. În plus, aceasta încredere îti asigura, totodata, sprijinul exterior de care ai nevoie. Încrederea în propriile forte, care exista în stare latenta în microcosmosul tau launtric, este o stare mentala de putere irezistibila, întretinuta cu perseverenta de constiinta ta care percepe într-o oarecare masura legatura cu energiile atotputernice ale Sinelui tau Suprem (ATMAN). Pe cât îti este posibil, urmareste sa nu crezi niciodata ca ceva sau cineva îti poate face rau. Caci tot ceea ce gândesti intens si crezi ferm ca ti se va întâmpla se va realiza numai datorita încrederii tale. Nefericirea în care crezi, complacându-te sa o consideri fatala, va atrage noi nefericiri. Nesansa în care crezi va atrage alte nesanse. De ceea de ce îti este frica nu vei scapa ci vei atrage, mai devreme sau mai târziu, tocmai ceea ce crezi ca ti se va întâmpla în rau, iar aceasta tragica desfasurare va fi realizata de subconstientul tau care va executa în mod criptic ceea ce gândesti mereu si crezi ferm. Întelegând bine acest aspect, cauta sa reusesti sa elimini din tine orice frica, fiindca o fiinta tematoare este o fiinta slaba, iar o fiinta slaba este un pericol nu numai pentru ea însasi, ci chiar pentru întreaga ambianta în care exista, caci o va „polua” cu energiile sale psihice înspaimântatoare. Sa crezi cu o convingere

de nezdruncinat, în puterea gigantica a subconstientului tau, de a te inspira, vindeca sau sustine, în orice directie, permitându-ti astfel sa-ti armonizezi existenta. Nu uita ca vei fi asa cum vei crede cu fermitate. Ce vei gândi aceea ti se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Schimba-ti fundamental modul de a gândi si vei constata cu uimire ca îti poti modifica existenta.

13.     Fii propria ta flacara si propriul tau refugiu. Ia adevarul drept flacara, ia adevarul drept refugiu. Nu cauta un refugiu nicaieri în alta parte decât în tine însuti, ajutorul de afara îti va veni însutit.

14.     Credinta atotputernica în fortele proprii este acea INCREDERE PROFUNDA, INTENS RESIMTITA, în Supremul Absolut, prezent în tine ca Scânteie Divina (ATMAN), si nu complezenta unui intelect superficial, gata sa accepte totul în mod pasiv; nici elasticitalea atitudinii de a crede, frizând credulitatea, ce-i permite mintii sa regreseze jalnic pâna la incredibil sau absurd.

15.   Gândeste-te întotdeauna numai la bine si binele te va urma, ca o umbra, pretutindeni. A te lasa cuprins de frica sau a gandi raul înseamna a-l atrage prin rezonanta, datorita punerii la unison cu acesta. Esti reflexia fidela a propriilor tale gânduri si convingeri. Esti ceea ce gândesti, aspiri si crezi cu fermitate.

Henri Durville – Misterul subconstientului

Sunetele raiului…

Viata in a cincea dimensiune

Aceşti ani pe care îi parcurgem reprezintă finalul Apococalipsei şi sfârşitul unei stări de lucruri relativ anacronice, raportată la Principiile Divine. Să vedem cum se va transforma planul lumesc al celor trei dimensiuni, odată cu terminarea anului 2012… Mayaşii – acest misterios neam derivat din strămoşii călători ai geto-dacilor, aveau un sistem astronomic exact, cu care realizau calcule complexe în raport cu Universul şi dimensiunile acestuia. Ei au lăsat încifrat în celebrul lor calendar mayaş profeţiile legate de cea de-a şasea lume, care va începe în 2012. Transmisiunile telepatice din ultimii ani realizate de către mediumi şi primite de la spirite elevate din dimensiunile superioare, au pus în evidenţă faptul că odată cu 2012-2013 planeta îşi va schimba starea. Ca să înţelegeţi mai simplu, va trece dintr-o stare în alta, mai rafinată, la fel precum apa din vasul de pe aragaz se preschimbă în abur sub acţiunea căldurii. Însă aşa cum aburul, deşi dispare din raza vizuală, nu se pierde ci se transformă în altă stare de agregare, la fel şi Pământul va trece printr-o schimbare substanţială. Aşa cum spunea Sfântul Ioan (care trăieşte actualmente în România, reîntrupat, ca şi o parte din Apostoli) în textul Apocalipsei după ce evenimentele descrise în text se vor termina, va fi un „…Cer nou şi un Pământ nou…”. Desigur că această frază are conotaţie dublă, căci Ioan se referea la două componente principale: Pământul însuşi ca entitate, precum şi fiinţa umană. Dacă în privinţa planetei ştim că se îndreaptă către o stare nouă de existenţă, actualele fenomene naturale fiind procesul de purificare pentru accesul la această nouă stare, în privinţa oamenilor lucrurile stau cam în acelaşi mod, însă cu nuanţele de rigoare. S-a scris şi s-a comentat mult pe mapamond, despre cum va fi viaţa omului în dimensiunea a 5-a. Acest aspect este direct legat de transformările prin care fiinţa umană va trece, prin procesul de translaţie prin dimensiunea a 4-a a astralului, pentru a ajunge în cea de- a 5-a a mentalului. Căci deocamdată oamenii şi-au folosit mentalul doar pe planul astral şi prea puţin pe planul mental. A nu se confunda corpul mental cu planul mental. Cerul vechi şi Pământul vechi în raport cu omul reprezintă corpul său actual şi mentalul, ale căror structuri se vor schimba. Mai ales că la acest fenomen va contribui şi Centura Fotonică.
Cerul nou şi Pământul nou vor fi corpul uman transformat şi mentalul purificat şi urcat de pe planul astral al iluziilor pe cel mental al lucrurilor concrete. Trebuie să înţelegeţi anumite lucruri pentru a vă da seama cum va fi existenţa voastră după 2012. Gândiţi-vă de exemplu că în viaţa voastră, până acum, mentalul vostru a proiectat şi a pus la lucru energiile sale, pentru a obţine ceea ce doreaţi. Însă adevărul este că nu aţi obţinut mare lucru din ceea ce v-aţi propus. De ce s-a întâmplat mereu aşa? De ce în ciuda tuturor eforturilor voastre nu vi s-au îndeplinit dorinţele? Vreau să vă spun că am mulţi prieteni care şi-au însuşit foarte multe noţiuni spirituale, despre cum trebuie să lucreze cu energiile, au făcut multe cursuri, lucrează excelent cu energia şi vindecă pe alţii, dar nu li s-au împlinit dorinţele. Unde este atunci misterul şi răspunsul? Iată unde dragii mei. Ei şi alţii care sunt, acolo unde trăiesc, nu sunt atenţi şi în loc să-şi fixeze energia mentală pe planul mental, deci acolo unde îi este locul, ei plasează energia propriului mental pe planul astral al dorinţelor, astralul fiind planul formelor iluzorii şi efemere. De aceea tot ce proiectau mental dura o vreme după care se destrăma. Ori o formă gând mentală durează etern faţă de o formă gând astrală. Acesta este secretul. Deci pentru a înţelege cum veţi trăi în a 5-a dimensiune, poate unii dintre voi deja trăiţi, este necesar să vă explic anumite aspecte. Odată ce vă plasaţi energia mentală pe Planul Mental, unde se află originea sa, aţi rezolvat problema. Începând cu acel moment veţi simţi că aura voastră şi chiar corpul fizic, se vor simţi mult mai bine, vă veţi simţi revigoraţi şi asta deoarece voi veţi capta mai multă lumină spirituală, acele particule subcuantice existente şi tot ceea ce vă puneţi în gând se va împlini, desigur în sensul benefic. Aşa cum aţi citit în revista noastră, activarea Corpului de Lumină, acesta fiind Corpul Mental sau Corpul de Slavă (Universul este o creaţie Mentală – prima lege a Kybalionului), duce la intensificarea luminozităţii propriei persoane. Tot ceea ce veţi dori să faceţi se va materializa într-un timp foarte scurt, aceasta fiind dovada că deja Corpul Mental lucrează pe planul său – Planul Mental. Cum aţi putea şti dacă unii dintre voi deja sunteţi cu mentalul pe planul mental? Dacă de la un timp încoace orice v-aţi propus vi se îndeplineşte, înseamnă că v-aţi fixat mentalul pe Planul corespunzător lui, iar ideile – care sunt forme gând mentale, prind viaţă animate de energia pe care le-o daţi. Astfel vă îndreptaţi pas cu pas către acea lume minunată anunţată de Sfântul Ioan – acesta fiind acum aici, aşteptând să-şi capete Împărăţia după 2012, aşa cum i s-a promis de către Iisus Cristos în urmă cu 2000 de ani.

sursa(multumim Mariei)

A binecuvanta



Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de
daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare,
pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de
daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre
voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de
munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.
Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se
va revarsa si ii va calauzi pe cale.Atunci cand va intalniti si discutati cu
diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu
Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si
abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca
aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar
si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.

Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor,
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet,
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata
indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul
fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod
neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna
a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste
cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare,
este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii
lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat
va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru
ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.
Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala,
omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a
atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate
colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci
pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru
ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta
lui Dumnezeu.

Fiti binecuvintati!

Traducere dupa un articol de Pierre Pradervand

♥ Impuls pentru trezire ♥

Nimic nu e ceea ce pare a fi

Lupul Alb

Blog pentru sufletul tau

Despre spiritualitate...

Existenta precede gandirea. Osho