Amintiri din altă lume: ”Am vorbit cu Dumnezeu”

porumbeii
Senzationalele dezvăluiri ale tânărului Flavio, un copil ce cunoaşte misterele vieţii, pentru că n-a fost atins… de „îngerul uitării” la naştere.Unul dintre cele mai ciudate cazuri din lume referitoare la reîncarnare îl are ca protagonist pe tânărul argentinian Flavio M. Cabobianco. La frageda vârstă de 3 ani, acesta vorbea deja despre Dumnezeu, viaţă, soartă şi altele legate de spirit. În cartea publicată de părinţii săi şi de el, când avea 11 ani, intitulată „Vin din soare”, se pot găsi desene despre construcţia universului, despre relaţia dintre materie şi antimaterie, despre existenţa spaţiului şi a timpului, despre existenţa sufletului şi a acţiunii sale, despre energia planetelor sistemului nostru solar, despre diferitele locuri din lumea cealaltă şi încă multe altele.La întrebarea tatălui său cum de este posibil să-şi amintească totul, Flavio a răspuns că înainte de naştere sufletele ştiu
totul, întrucât sunt conştiente de adevărurile divine, însă în momentul naşterii îngerul uitării îi sărută pe buze şi prin aceasta îi sigilează. Referindu-se la el însuşi, Flavio i-a povestit tatălui său că atunci când a venit la el îngerul uitării el a fost foarte atent, şi-a întors capul într-o parte, astfel că îngerul l-a atins doar foarte puţin. Aceasta este explicaţia că-şi poate aminti aproape totul de pe lumea cealaltă.Din timpul de dinaintea naşterii sale, Flavio relatează următoarele:„Îmi amintesc mai bine de timpul de dinaintea naşterii mele decât de primii trei ani ai vieţii mele. Viaţa mea prenatală o privesc din toate punctele de vedere. Viziunea mea nu are graniţe, deoarece eu nu văd cu ochii mei fizici. Sunt pentru prima dată pe această planetă atât de compactă. Am fost pregătit pentru alte planete, unde puteam să exersez încarnarea. Aceasta a fost ca şi când înveţi scrierea în
aer fără a avea creion. Însă aceasta de aici este cu totul altfel, foarte ciudată; am un corp fizic. Putinele principii pe care le aduc cu mine pentru a putea exista aici sunt: Da şi Nu, timp şi spaţiu. Aceasta de aici este lumea contradicţiilor […] îmi amintesc de sute de globuri luminoase; tot ce este viu este un glob care luminează. Unele dintre acestea îmi pot fi de folos pentru a mă descurca pe această planetă dificilă. Văd două mame pe care le-aş putea lua înconsideraţie, una cu un puternic Eu, cealaltă cu o structură mai fină, prin urmare cea adevărată. Această a doua mamă are legătură cu un glob care luminează foarte puternic […] Ele mă cresc, deoarece sunt legate prin iubire. Ele vor fi părinţii mei. Ştiu că trebuie să plec şi mă simt atras de ele din ce în ce mai mult. Apoi văd un tunel care este luminat, de jur împrejur este o atmosferă sumbră. Când intru mă simt foarte stingherit, de parcă
sunt întemniţat.” La vârsta de opt ani,ela adăugat :”Când am scris” Eu vin din Soare „, eram foarte tânăr și știam câteva cuvinte. Vreau să precizez că Soarele nu este de natură fizică, ci spirituală . Înainte de a ajunge pe Pământ am fost la această sursă de lumină.. pentru intrarea în planul fizic.
Nu numai că am venit din Soare, dar toți copiii născuți acum, și toți cei care simt transformarea spirituală, aveți o legatură cu lumina. ” Flavio – Tată, îmi amintesc mereu gluma pe care mi-ai spus-o în mașină.
Tata – Ce glumă?
Flavio – Gluma despre omul care este inundat, pe acoperișul casei sale.Apa se ridică și vine să-l caute o barca. El spune: – Nu, mulțumesc, eu nu vin. Dumnezeu mă va ajuta.
Apa este în creștere. Vine o șalupă apoliției și spune:
– Haide, omule, te vei îneca. Răspunsul: – Nu, mulțumesc, nu o voi face. Dumnezeu mă va ajuta. În cele din urmă, apa ajunge la tavan, șivine un elicopter. El nu vrea să plece spunând: – Dumnezeu mă va ajuta. Apoi apa se ridica șiomul moare. Sufletul iese din trup, și atunci când el se întâlnește cu Dumnezeu Il intreabă – De ce nu m-ai ajutat? Dumnezeu a răspuns: – Desigur, te-am ajutat! Ți-am trimis o barcă, o șalupăși un elicopter! Știi mă gândeam la glumă.
Tata – La ce te gândeai?
Flavio – Gluma asta este foarte utilăpentru ca oamenii să înțeleagă ceva. Uneori așteaptă miracole, se așteaptă ca Dumnezeu să schimbe legile fizicii pentru a le arăta puterea Lui. Acel om a fost un prost, neștiind că Dumnezeu are întotdeauna răspunsuri. Dacă vreți ajutor în fizic, în fizic trimite, trebuie doar să știi să vezi. Atunci când o persoană se simte ca Dumnezeu, nu are nevoie de Dumnezeu pentru a face minuni.Mama – Esti trist. La ce te gândești?
Flavio (melancolic) – Mi-e dor de Almin al meu … Alman a mea … Ciudat de unde vin eu …
Mamă – Cine sunt Almin și Alman?
Flavio -Ele sunt două cuvinte care mi-au venit în minte, cred că există. Sufletele Almin sunt un grup de suflete cu aceeași vibrație. Sunt polaritati diferiteși totusi sunt împreună într-un „cuib de suflete.” Sunt în afara universului cunoscut. Unele suflete dintre Almin se pregatesc pentru a începe un drum lung pentru intrarea in univers, care trece prin Soare și să ajungă în cele din urmă pe Pământ.
Cred că eu și Aida suntem aceleași Almin , deci cred că am înțeles-o.
Mamă – Ciudat?
Flavio – Nu, nu este ciudat. Pentru ca suntem ființe ale aceleiași Almin suntem în legătură, deși nu suntem împreună în planul fizic.
Amintiri din altă lume: ”Am vorbit cu Dumnezeu”

”Eu vin din Soare. Vreau să clarific faptul că nu este vorba despre Soarele fizic, ci despre un Soare spiritual. Înainte de a veni pe Pământ am fost în acea sursă de lumină pentru a intra planul fizic. Noi toți suntem părți ale lui Dumnezeu! Dumnezeu nu depinde de timp, el se află în afara timpului. Din destine multe se formează o soartă: soarta omenirii. Moartea nu este sfârșitul vieții, viața merge mai departe într-un mod diferit, suntem întotdeauna o parte din viața care vine de la Dumnezeu și se întoarce la El”, spunea un copil la vârsta de șase ani.

Desigur că o asemenea spusă, venită din partea unui copil, șochează pe oricine. Dar nu era la prima ”abatere” de acest tip. Părinții lui au declarat că Flavio, acest copil minune, la vârsta de cinci ani, a desenat un soare pe o casă. Desenul în sine nu reprezenta o mare realizare. E ceea ce a spus copilul în legătură cu acel desen: “Am început să-mi dezvolt sinele. Soarele reprezintă Dumnezeu și sufletul meu, casa reprezintă Pământul și sinele meu.” Un caz misterios, pe care cercetătorii nu îl pot explica. Încă de la o vârstă fragedă, din perioada când a prins să lege câteva cuvinte, argentinianul Flavio M. Cabobianco vorbea deja despre Soare, Dumnezeu, destin, spirit, viață etc. Își amintea despre lumea din care tocmai venise și pe care ”natura” nu i-a șters-o din memorie.

Lucrurile au căpătat o complexitate deosebită când copilul a început să deseneze despre ce își amintea, anumite structuri despre construcția universului, despre relația dintre materie și antimaterie, despre existența spațiului și a timpului, despre existența sufletului și a acțiunii sale, despre energia planetelor sistemului nostru solar, despre diferitele locuri din lumea cealaltă și încă multe altele. Părinții au reușit să adune aceste desene și anumite crâmpeie din poveștile lui între coperțile unei cărți căreia i-au dat titlul: ”Vin din Soare” (Vengo del Sol). Așa se face că, în 1991, la vârsta de 11 ani, Flavio a devenit autorul celei mai vândute cărți. În câteva săptămâni, prima ediție în spaniolă a cărții s-a vândut în 20.000 de exemplare. A fost tradusă în germană și franceză.

Au urmat apoi valuri de interviuri în mass-media și dialoguri cu diverse personalități cunoscute din știință, psihologie și spiritualitate. Cartea a fost reeditată la scurt timp după lansare. Popularitatea lui a devenit copleșitoare. După un an, la vârsta de 12 ani, tânărul a decis să nu mai apară în mass-media. Dar a fost sufocat de valuri uriașe de scrisori: un adevărat potop. Apoi au început și apelurile telefonice și saluturile de pe rețelele de socializare. La întrebarea tatălui său cum de este posibil să-și amintească totul de dinainte de a se naște, Flavio a răspuns că înainte de naștere sufletele știu totul, întrucât sunt conștiente de adevărurile Divine. Însă, în momentul nașterii, îngerul uitării îi sărută pe buze și prin aceasta le sigilează memoria. Uită totul. Flavio i-a povestit tatălui său că ”atunci când a apărut îngerul uitării și a încercat să mă atingă, mi-am întors capul într-o parte. Aceasta este explicația pentru care îmi pot aminti aproape totul din lumea cealaltă.

Îmi amintesc de faptul că am o misiune: de a transmite informații cu privire la realitatea spirituală. Acum, tot mai mulți copii își amintesc de Dumnezeu, dar cel mai greu lucru este să punem totul în cuvinte. Am avut foarte multe amintiri de dinainte de naștere în primii trei ani de viață. E o diferență: înainte de naștere vedeam totul, în toate perspectivele, fără limite, pentru că nu mă opreau ochii fizici. Am fost pregătit pe alte planete, unde m-am putut testa fizic, pentru reîncarnare. A fost ca și cum aș fi învățat să scriu în aer, fără a utiliza creionul. Îmi amintesc de o imagine cu sute de mingi luminoase vii. Toată viața este o minge de lumină. Îi văd pe unii care mă ajută să trăiesc pe această planetă dificilă. Văd două mame posibile: una cu un eu puternic și cealaltă cu un eu mai lin, cea adevărată. Acesta din urmă este însoțită de o minge de lumină care strălucește foarte puternic, pot să spun că disting multe nuanțe de verde și violet. Pe lumea cealaltă, am avut doi prieteni Almin și Alma. Îmi este dor de ei.

Mamele apelează la mine, deoarece suntem uniți prin iubire. Ele sunt părinții mei. Știu că trebuie să plec şi mă simt atras de ele din ce în ce mai mult. Gata, trebuie să plec spre pământ. Văd un tunel care este luminat, de jur împrejur este o atmosferă sumbră. Când intru mă simt foarte stingher, de parcă sunt întemnițat. Pentru mine nașterea în această lume, este ca moartea la om. După ce am intrat în mama mea a început procesul fizic. Primii trei ani de viață au fost foarte grei. A trebuit să mă obișnuiesc cu felul de a mă hrăni energetic, prin corpul meu fizic. Pe timpul zilei eram foarte obosit deoarece călătoream noaptea pe alte planete. Slujba mea a fost cea de «informator». Transmiteam ființelor supranaturale, prin telepatie. Totul părea foarte ciudat.

La vârsta de cinci ani m-am întâlnit o doamnă care mi-a destăinuit anumite amănunte spirituale. A fost o întâlnire importantă, deoarece ea a avut misiunea de a mă sfătui. Ea mi-a spus că a trecut prin niște procese foarte grele până să se întrupeze. Dar trupul a fost instrumentul prin care să-și îndeplinească misiunea pe acest pământ. A trebuit să învețe să se descurce și să se hrănească cu energia luată din corpul fizic. Acestea erau amănunte pe care le știam deja, dar am ascultat-o cu atenție. Apoi a fost întâlnirea cu alte ființe spirituale care au venit să facă același lucru. «Misiunea noastră este de a ajuta la această schimbare», au spus ei. «Pământul însemnă o experiență din ce în ce mai puțin materialistă, ci una mai spirituală».

Eu și fratele meu, Marcos, ne aflăm pentru prima dată pe acest pământ. Sarcina mea este de a ajuta umanitatea pentru formarea unei conștiințe spirituale mai mari. Dar întâi trebui să mă obișnuiesc cu viața de aici de pe pământ. Deoarece nu pot comunica telepatic, vorbesc cu gura, deoarece consum alimente cu gură și, nu în mod direct viață din energia lui Dumnezeu. Creierul uman este ca un calculator, dar calculatorul are o memorie limitată, reflectând creierul fizic. Dar mintea este o reflectare a Minții Divine, care este infinită. Există niște cuvinte ciudate pe această planetă: cuvântul ”nimic” și cuvântul ”moarte”. Aceste cuvinte nu pot exista, nu au loc în limbajul nostru deoarece nu au sens, deoarece întotdeauna există Dumnezeu. Niciodată nu ne punem întrebarea dacă ceva care vine din Dumnezeu, poate exista sau nu.

Unii oameni cred că prin moarte se termină totul. Este adevărat că atunci când moare corpul fizic, sufletul merge la Dumnezeu. Acesta poate fi un pic înfricoșător, pentru că este o mare schimbare. E ca un studiu la un înalt nivel unde continuă să învețe. Cu alte cuvinte, moartea e sfârșitul vieții pe pământ, dar acolo viața merge mai departe. Suntem încă parte din viața care vine de la Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu. Dumnezeu doar te atinge fără mâini, pentru că el nu are mâini sau corp, dar vorbesc cu el despre toate lucrurile. Eu îl văd cu ochii închiși, noaptea când dorm. Mi-a spus tot timpul că trebuie să iubesc și să vindec. Oh, apoi mai sunt și îngerii. Îi văd plutind deseori la fereastra mea. Știți că îngerii au părul mov și violet? Ei nu sunt ca mine. Unii au părul galben și violet pe spate. Îngerii sunt transparenți ca aerul. Eu îi văd ca o sclipire de lumină.

Nu toată lumea vede îngeri. Ei nu au aripi sau picioare, așa cum își imaginează mulți. Sunt cercuri de lumină. Ei au o robă de culoare albă strălucitoare. Când sunt cu ei pot pluti și eu. Apoi mai sunt fantomele. Da. Pentru a fi fantomă, trebuie mai întâi să faci efortul de a muri. Fantome devin numai oamenii care nu vor să moară. Sunt entități energetice care nu plutesc spre Soare, ci stau aproape de Pământ. Mai există un nivel numit de către oameni “iad.” Iadul nu există. Este nivelul la care oamenii nu vor ști că sunt morți, în cazul în care cei care nu și-au îndeplinit misiunea lor, de exemplu, cei care se sinucid. Aceste ființe sunt legate de nivelul fizic, sunt suflete confuze. Când ies de confuzia lor și înțeleg greșelile, se îndreptă spre partea pozitivă astrală și revin la sursă. Separator, între fizic și astral negativ, nu este o ușă, ci doar un perete energetic.

Unele medicamente, de exemplu, pot sparge zidul și rănesc aura. La momentul morții, sufletele trec printr-o ușă pentru a merge la sursă. Este o zonă de purificare a dorințelor. La acest nivel, există ființe care te ajută după moarte. Trebuie să respecte acea ușă, astfel ființele astrale vor bloca sistemul. Ne putem imagina că universul este ca un turn, cu diferite niveluri. Nici un nivel este mai mare sau mai mic decât altul. Nici în sus sau în jos, și fiecare parte este reprezentată în toate. Ființe din afara evoluției au sarcina de a menține sistemul. Nivelul fizic este foarte dens, totul este amestecat. Este plin nu numai de reprezentări fizice, ci și de ființe astrale, pozitive și negative.

La acest nivel acționează entități spirituale care organizează forme de viață. Sunt ființe de pe alte nivele. Polaritatea este extremă. Nu există timp și spațiu. Energia face o oglindă și se reflectă în toate celelalte niveluri. Acesta este tot mai mare și mai mică, cunoscută și necunoscută. Există mai multe, dar nu știu cum să explic. Aici pe pământ comunicarea e complicată. Pe aproape toate planetele comunicarea se face prin telepatie, pentru că nu există o densitate așa mică. Aici comunicarea este foarte rară: prin sunete și în locuri diferite, se folosesc sunete diferite pentru a spune aceleași lucruri. Aceasta planetă este din ce în ce mai abstractă. Abstract este la mijloc, între spiritual și dens”, scrie Flavio în cartea sa.

Acest copil este unul dintre slujitorii Iubirii Supreme și al Luminii pure, cele două uriașe coloane care susțin viața pe Pământ și care sunt unite prin rugăciune constantă, profundă, sinceră și liniștită din inima noastră. Flavio M. Cabobianco este considerat un copil indigo. De ce? – vă veți întreba. Ce probe avem? Probele sunt pe internet. Acestui copil, forțe spirituale i-a dictat o carte. Umanitatea se schimbă. Conexiunile spirituale sunt mult mai deschise. Astăzi, toți copiii pot rămâne în contact cu baza lor. Copiii mici plâng, pentru că este foarte dureros să fii pe această planetă și unii se împotmolesc deoarece încearcă să se facă înțeles la modul telepatic. Unui nou-născut îi este frică. Este blocat în realitatea corpului. Pe măsură ce copiii cresc, ei își pierd treptat conexiunea cu originile lor divine.
Vin din Soare (Vengo del Sol) – Flavio M. Cabobianco

 

Publicat de

danielgaucan

Sunt un spirit liber.

6 gânduri despre „Amintiri din altă lume: ”Am vorbit cu Dumnezeu””

  1. Interesant Daniel. Ce mă frapează este un mare adevăr pe care el l-am simțit. Îngerii sunt sfere de lumină. Ei aici pot spune că așa este. Eu am sute de fotografii în care ei îngerii apar ca sfere de lumină. Mai ales în preajma oamenilor care încă mai au lumina lui Dumnezeu. Eu chiar le-am spus să se arate astfel. Și imediat au apărut în fotografie lîngă omul căruia i-am spus că îi voi chema îngerul lui. A rămas uimit că la o fotografie de dinainte nu a apărut apoi după chemare s-a arătat.

    Romeo – Nicolae Ș. + ASiIiVro

  2. Uneori mi-as dori sa fiu experta in IT… dar si in a lamuri pe oameni ca unele lucruri nu se fac…Chiar daca dorintele sunt peste asteptari,circumstantele nu sunt pe acelasi palier…Unii sunt la Capitolul 1,2 sau 3(in cazul meu) iar altii la 20.E greu de recuperat…Desi trebuie sa recunosc ca sunt tentata …sa incerc si ceva original…Noul in general ma cam sperie si un „domeniu” asa inedit cum se prezinta el , pentru mine nu mai suna ca alta data : a provocare.Ma gandesc totusi sa iau „taurul de coarne”…Interesant IT-ul asta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s