Kogaiononul – mit si realitate

Realitatea cosmogonica a Kogaiononului

Bunul Dumnezeu a vrut sa descoperim in anii din urma, pe masive pietre de munte, mai multe incrustari geometrice dacice, care confirma corectitudinea ipotezei despre „topografia cosmogonica a dacilor” {Fig. 4}.


Cum bine se vede pe aceste picturi geometrice dacii cunosteau arcul de cerc, axele de coordonate, chiar si intregul complex topografic din Fig. 1-4,  lipit de Marea Linie Dacica l-am regasit pe acele pietre {Fig. 5, a, b, c}.

 


                                     

Noi am numit incrustarile dacice de pe pietrele de munte „hartile cosmogonice ale dacilor” [A. Vartic, Drumul spre Kogaionon ]. Cercetindu-le cu atentie am observat ca deasupra Marii Linii se afla un nod central, din care iradiaza mai multe linii-raze. Suprapunind Marea Linie Dacica despre care v-am vorbit deja, cu Marea Linie de pe harta dacica desenata de noi nu a fost greu sa determinam topografic acest loc {Fig.6}

si sa vedem ca figura construita de noi aprioric {vezi si Fig. 3} coincide de minune cu desenul dacilor {Fig.7}

.


si ca ea reprezinta Constelatia Dragonului, cea care, parbolic vorbind, sustine rotatia multimilenara a Polului Nord Ceresc {Fig. 8} si ne arata ca intregul complex construit de daci reprezinta in mare o anumita pozitie a Dragonului fata de Polul Nord Ceresc si fata de celelate constelati 
(Sarmisegetusa Regia apare ca steaua Alfa a Ursei Mici, actualul Pol Nord Ceresc)

Acest nod central sta mai la nord de un mare patrulater, care coincide cu curgerea riului Strei; mai jos de acea linie,  si in interiorul curgerii Streiului, se afla un punct indicat de daci cu o cruciulita. Acel punct nu poate fi altul decit Sarmisegetusa Regia. Atunci nodul central din care pornesc liniile-raze se re-gaseste topografic undeva pe dealul Uroiu, peste Mures, la nord de Simeria. Liniile care sint trase din acest nod, daca sint omologate cu punctele topografice actuale, ne duc exact in cetatile dacice despre care am vorbit mai sus (Pecica, Clit, Moigrad, Saratel, Sighisoara, Racos etc).

Faptul ca dacii au legat de acest nod topografic singular intregul lor algoritm, faptul ca el se afla pe un munte la poalele caruia curge un riu mare (amintim ca inainte de taierea meandrelor Muresului de catre austrieci acest riu avea cam de trei ori mai multa apa decit acum si ca in antichitate clima era cam cu 30% mai umeda – deci Muresul era un adevarat riu mare, navigabil, si, posibil, mai mare ca Tisa, adica principalul afluent al Dunarii [Liviu Marghitan, Valea Muresului – parte integranta a sistemului de fortificare a Daciei, Sargetia, XIII, 1977, p. 203-207]), faptul ca de pe acest munte se deschid privelisti uluitoare a tarii Hategului, faptul ca anume partea nordica a Dealului Uroi ofera o exceptionala priveliste a Cerului Nordic, faptul ca din acest nod pornesc numai 5 raze, ne-a permis sa dam urmatoarea ipoteza: Dealul Uroi este Kogaiononul dacilor.

Perighiezele noastre in aceste locuri ne-au dat satisfactie deplina. Zidurile antice, necercetate inca, se mai pot urmari si astazi, multimea ceramicii din toate culturile preistorice si istorice, inclusiv din cultura Turdas, este remarcabila, sta chiar  la suprafata, in musuroaiele de furnici sau cele sapate de cirtite. Artefactele demonstreaza ca la poalele sudice si estice ale Dealului Uroi se afla un exceptional megapolis preistoric, probabil cu functii sacre. Cel putin unul din valurile de pamint care il inconjoara repeta iconografic desenul constelatiei Dragonului [A. Vartic, De la topografia cosmogonica la Kogaionon], lucru care l-am mai intilnit si in alte parti ale Daciei [A. Vartic, Drumul spre Kogaionon]. Perighiezele au mai aratat ca partea apuseana si cea nordica de la poalele Dealului Uroi este curata arheologic, lucru care sugereaza faptul curateniei sacrale a acestor locuri (orice locuire murdareste locurile sacre, motiv din care, dupa parerea noastra, nu sint locuite nici cetatile dacice), legate si de Apusul de Soare, si de Nordul Instelat.

Urcarea pe muntele Uroi este posibila doar pe panta lina, nordica, unde am identificat doua drumuri; unul, cel de la rasarit, se pare, avea functii ritualice, celalalt, de la vestul pantei, era, poate, drumul pe care veneau pelerinii la Marile sarbatori religioase ale dacilor. La fata locului am putut constata existenta pe aceiasi parte nordica a Dealului Uroi a unui vechi val care imprejmuia muntele din partea asta, usor accesibila. Pina la acest val nu apare nici un fel de urma antropica, dar imediat dupa el se deschide un adevarat eldorado arheologic. Ceramica iesita la suprafata pare a fi din toate vechile epoci ale acestui tinut, locuit inca din timpurile primordiale, dar cea dacica e cea mai multa.

Un deosebit interes prezinta stratul gros de ceornoziom (aproximativ 1 m) de pe platoul din virful dealului, care apare dupa valul indicat si care nu avea cum sa stea de milenii numai pe acel platou. Lipsa ceornoziomului in partea vestica si nordica de la poalele Uroiului ne-a facut sa presupunem ca el a fost adus acolo cu buna stiinta pentru scopuri care ramin inca neelucidate.

Inca si mai fantastice ni s-au parut cele vre-o 18 rotonde (mai multe nu am putut depista din cauza vegetatiei) orientate nordic cu o sapatura adinca {Fig. 9}.


Era clar ca sintem in locul unde multimi uriase de daci 
(sau alte populatii muresene si simeriene) se adunau pe Uroi pentru a venera un eveniment cosmic care avea loc pe Cerul Nordic, la Apus de Soare. Or, dupa parerea noastra, nu Dealul Uroi este Muntele Sfint, ci tocmai acest eveneniment ceresc, oglindit topografic cu formidabile marcari pamintesti, reprezinta Kogaiononul, Muntele Sfint al dacilor, care e in cer, nu pe pamint (atragem atentia ca si Constelatia Dragonului are forma unui munte). Adica, de fapt, Kogaiononul este un algoritm cosmogonic ritualic, un munte ceresc care se oglindeste in constructile magnifice ale dacilor. S-ar putea, deci, ca el sa fie construit in mai multe exemplare asemanatoare geometric. Asa am descoperit ca dealul Uroi este doar unul din cele 4 Kogaionoane pe care noi le-am identificat pina acum (din considerente legate de protejarea acelor locuri de invazia cautatorilor de comori noi nu dam aici localizarea lor topografica), iar asa zisele cetati dacice sint marcarile celor 16 stele ale Dragonului, cunoscute pe atunci, deci locuri sacre, adica temple dacice si nu cetati de aparare sau de refugiu. Anume functiile lor religioase lamuresc si efortul uman cu care au fost construite, si finetea cioplirii pietrelor, si poezia amplasarii lor, si enormele terase din apropierea cetatilor, pe care dacii isi asezau, probabil, salasele de pelerini, si adevaratele drumuri care inconjoara zidurile dace, drumuri pe care multimile inconjurau ritualic templul. 

 Faptul ca Marea sageata a Soarelui de andezit, compusa tot din 16 pietre, indica cu o mare exactitate nordul, ca si multe alte constructii dacice ritualice (de pilda cele de pe raza comunei Beriu, sau enigmatica baie de la Gioagiu-Bai, sau cea de la Racos, aflata la 60 km nord de vf. Omu), ne indica, cum am aratat, ca este vorba de un eveniment care se intimpla undeva la nord. Care nord? Cel din templul spre care arata sageata. Se stie, constructia din acest templu, distrusa si de arheologi, este enigmatica. Generalul Vasile Dragomir a dat pina acum cea mai serioasa pista de interpretare a acestui sanctuar [Vasile Dragomir, Vasile Rotaru, Marturii geodezice, Editura Militara, Bucuresti, 1980]. El sustine ca dacii au reprezentat acolo pozitia planetelor din sistemul solar, 9 cunoscute la timpul cela, tot atitea cite pietre-marcari sau gasit in prima investigatie areheologica. Noi am mers mai departe pe aceasta ipoteza astronomica. Unind punctele acestui sanctuar dupa modelul de pe pietrele dacice

 


noi am obtinut aceeasi figura a Kogaiononului ceresc {Fig. 10}. Se mai stie ca pe a 16 piatra a Sagetii Soarelui de andezit sa gaseste incrustat acest semn {Fig. 11 a,b}, adica tot Jogaiononul.

 

Deci arheologii, care au sapat atita la Gradiste, ar fi trebuit sa ridice ochii spre nordul Cerului instelat din preajma Polului Nord Ceresc ca sa inteleaga rostul Marii Sageti. Dar care Pol Nordic Ceresc? Cel din anul cind s-a intimplat evenimentul pe care dacii l-au insemnat cu atita geniu?

Se stie ca Polul Nord Ceresc, care se apropie actualmente de Steaua Alfa a Ursei Mici, efectueaza o mare rotatie, numita precesiune, cu durata de 25725 ani. Minunea este ca acest numar se imparte exact la 5, anii care treceau la geti, cum sustine Herodot, de la un sacrificiu uman la altul.  Minunea e ca cercul acestei uriase precesiuni, care face ca punctul de echinoctiu al Soarelui sa fie in fiecare an deplasat, inconjoara o singura constelatie – Dragonul, si o intretaie intr-un singur punct, apropiat de Alfa Dragonului.

Daca unim cu o linie dreapta steaua Lamda din coada Dragonului cu steauaEpsilon, care marcheaza picioarele lui, obtinem un exceptional ceas cosmic. Rotatia zilnica a Dragonului in jurul Polului Nord Ceresc ne arata cu exactitate ora, ba chiar si minutele zilei si, mai ales, noptii, iar locul Polului Nord Ceresc fata de aceasta linie ne va indica numarul de solstitii care au trecut de la evenimentul care ne intereseaza {Fig. 12}

.

Or, daca orientam Marea Linie cereasca a Dragonului, asa cum sta ea la Apusul de Soare din anul 494 BC, pe linia paminteasca desenata de daci cu zidirile de la Pecica, Deva, Cugir, Boita pina la Virful Omu, obtinem o coincidenta uluitoare. „La apus de soare/ vor sa mi te-omoare/ …”  nu mai pare acum o simpla fantazie a unui poet anonim, ci un veritabil imn gnostic dacic, atrofiat pe alocuri de trecerea timpului, imn pe care dacii il spuneau, probabil, tot asa cum noi spunem azi „Tatal nostru carele esti in ceruri…”. Mai mult decit atit – punerea paminteasca a Polului Nord Ceresc in locul indicat de daci mai sus de Marea Linie a Dragonului, ne indica destul de bine Dealul Uroi si imprejurimile lui, dar si anul care este reprezentat de daci cu Kogaiononul, adica Apusul de Soare de la solstitiul de vara din anul 494 BC.

Inca o minune mai reiesa din aceasta harta magnifica: unirea stelei Lamda a Dragonului cu locul unde se afla Polul Nord Ceresc la Apusul de Soare de la Solstitiul din anul 494 BC ne conduce in prelungire pina la steaua din centrul CruciiLebedei. Or, Lebada stilizata descoperita la Sarmisegetusa Regia sta si astazi parasita in curtea Muzeului din Deva. Grecii reprezentau cu Lebada pe Zeus. Ce reprezentau dacii cu aceasta constelatie?

S-au descoperit o multime de cruci pe locurile unde au trait dacii. Si noi am fotografiat destule {Fig. 13}
.

Este clar ca aceste cruci, ca si cele cucuteniene sau turdasine, dam numai o pilda, deconspira o realitate gnostica si cosmogonica a stravechilor populatiuni carpato-dunarene, populatiuni nordice prin excelenta, aflate mereu in preajma formidabilei rotatii zilnice si a Lebedei, si a W-ului Casiopeii, si a Urselor, dar mai ales a Dragonului, care strajueste marea precesiune a Polului Nord Ceresc, si care mentine astfel si Soarele, si Luna pe liniile de Fiintare ale omului.

Or, legatura Kogaiononului cu Crucea Lebedei, care este orientata magnific pe Fasia Colosala a Caii Laptelui ne-a permis sa lamurim inca un mister al topografiei cosmogonice dacice. Linia vf. Patru – Banita a triunghiului dreptunghic de baza descoprit de noi in 1995, pusa in coordonatele topografiei ceresti, este paralela cu Calea Laptelui, adica si cu linia care leaga Crucea Lebedei cu W-ul Casiopeii. Iar maretul triunghi dreptughic insemnat pe pamint de daci nu este altceva decit un reper inteligent pentru cei care urmaresc si stelele pe cer, si legea morala din ei {Fig. 14}

Astfel Calea Laptelui, Dragonul si polul Nord Ceresc formeaza o echipa geometrica senzationala, temeinica din punct de vedere al stabilitatii triunghiului dreptunghic in actuala devenire cosmica, la vedere tocmai din cauza acestui argument, si, in acelasi timp, aflata in necontenita miscare precesionala, miscare care schimba tot timpul unghiul de cadere al razelor solare pe pamint, lucru care influenteaza benefic dezvoltarea necontenita a materialului biologic de aici.

Desenarea asemanatoare a triunghiului vf. Patru-Banita-Piatra Rosie pe dateleMarii Linii Dacice Pecica-Vf. Omu  {Fig. 15}


ne arata ca asa zisa construire romana a podului de la Drobeta este o mistificare a istoriei de catre Traian, cum sustine Napoleon Savescu
 [N. Savescu, Noi nu suntem urmasii Romei]. Chiar si astazi nu se poate construi in 3-4 ani un pod peste Dunare intr-un loc atit de dosit si de nepotrivit. Or, noi credem ca punctul topografic Drobeta reprezinta inteligent la daci originea celor care au cunoscut precesiunea cerului instelat inca din preistorie si care au transmis aceste cunostinte din generatie in generatie cu simboluri geometrice, ca in preistorie, nu cu ajutorul alfabetului fonemic, care transmite de cele mai multe ori desartaciuni, nu date (amintim ca si Cuina Turcului, si Schela Cladovei, se gasesc tocmai in aceste locuri si ca nu zadarnic descoperim atitea paralelisme intre iconografia culturii Garna, formata la Portile de Fier ale Dunarii si contemporana nasterii scrisului fenician, si cea dacica [A. Vartic, Puterea Spiritualitatii dacice , Dava International, N2, februarie, 2001].

Podul de la Drobeta, loc destul de ascuns in meandrele de fier ale Dunarii, o fi fost construit de Burebista in timpurile cind Dacia se intindea si dincolo de Dunare(pentru a cuprinde si varsarea Muresului in ea), si cind hotarele imperiului roman se aflau departe de acest loc (noi credem ca dacii au construit stilpii de sustinere a podului intr-un an deosebit de secetos din timpul lui Burebista). La apropierea acestor hotare dacii au demolat arcurile podului, nu si stilpii de sustinere. Dat fiind importanta deosebita a punctului Drobeta in religia dacilor, Traian si sfetnicii lui, printre care il amintim pe viitorul imparat Hadrian, cel mai erudit imparat al Romei, au hotarit sa cucereasca mai intii acest pod, sa-l reconstruiasca si sa inceapa al doilea razboi, cum se si vede pe Columna, prin trecerea lui ritualica pentru a umili firea demna a dacilor si, astfel, pentru a-i slabi si cuceri. Lupta din anul 101-102 care e arata pe Columna la apele unui riu mare nu poate avea alta motivare pentru daci decit hotarirea de a-si recuceri unul din cele mai importante puncte strategice ale statului lor, adica Drobeta. Si numai asa noi lamurim faptul ca lupta de la Tapae a fost mai repede o inscenare a  desteptului general roman care i-a permis sa ocupe nestingherit Drobeta, unul din cele mai insemnate locuri pentru echilibrul moral al dacilor.

Or, acest urias triunghi, pe ipotenuza caruia este construit Dragonul ceresc de la Apusul de soare de la solstitiul din vara anului 494 BC, coincide, cum bine se vede, cu Dacia Romana, cu Dacia Felix. Totul arata ca dacii lui Decebal ocupau tocmai acea tara care coincidea cu imaginea Zeului lor ceresc, oglindita inteligent in superbul triunghi dreptunghic vf. Omu-Drobeta-Pecica, asemanator cu triunghiul vf. Patru-Banita-Piatra Rosie {Fig.9}.

Asa se lamureste faptul ca Traian nu a cucerit alte teritorii dacice (vezi, de pilda, cum sta hotarul Daciei Romane pe Mures): acele teritorii nu intrau in statul lui Decebal, iar certarea cu alti regi  geto-daci nu ii trebuia lui Traian.

Dar ce eveniment s-a putut intimpla in anul 494 BC? Legarea pe care Herodot si alti scriitori antici o fac lui Zalmoxis de Pytagoras, cel care s-a intimplat sa moara tot in preajma anului 500 BC, ne da dreptul sa dam inca o ipoteza ce poate fi controlata stiintific: la solstitiul de vara din anul 494 BC, la Apus de Soare, s-a intimplat ceva exceptional cu zeul dacilor, care a fost si regele lor. Ce a putut sa se intimple intr-o zi atit de bine insemnata astronomic si cosmogonic? Doar sacrificiul zeului, care era si regele lor, sacrificiu care marca un eveniment ceresc major din punctul lor de vedere. Acest eveniment putea fi doar unul: trecerea Polului Nord Ceresc prin linia care uneste steaua Lamda din coada Dragonului cu centrul Constelatiei Lebedei. Iar Crucea Lebedei s-ar putea astfel sa insemne locul din cer unde sta zeul dacilor, tatal lor din cer care flutura Dragonul pentru a-i pazi pe daci tot asa cum efigia acestui Dragon era fluturata de cetele dacilor.

Si inca un lucru tulburator ne prezinta Marea Linie dacica. Polul Nord Ceresc a intersectat aceasta Mare Linie in anul 44 BC. Este anul cind a plecat si Burebista la Zalmoxis, trimis acolo, probabil, tot prin sacrificiu de cei mai buni dintre dacii sai.

Limitele omenesti ale acestui Congres  ne opresc aici comunicarea. Cercetarile viitoare, la care credem ca va pune serios mina si Guvernul Rom^niei, si Academia Rom^na, si alte institutii private si de stat, vor arata felul cum stramosii nostri au cunoscut si transmis din generatie in generatie stiinta despre precesiunea Polului Nord Ceresc si, mai ales, cum a fost posibil sa se realizeze in acele timpuri constructii topografice atit de precise pe un teritoriu muntos atit de vast. Noi, care am vazut cu ochii instrumentelor moderne din dotare puritatea exceptionala a fierului dacic, proprietatile inteligente ale mortarelor lor, imensele cariere de la Magura Calanului, felul magnific de taiere a andezitelor, uriasele terasari care masoara in adincime zeci de metri, care am calculat colosala cantitate de piatra taiata de daci pentru a realiza „zidirea muntilor”, cum spune Dio Casius, nici macar nu ne miram de faptul ca stramosii nostri casnici si rustici au putut cunoaste si drumul precis al stelelor pe cer, si oglindirile lor pmintesti, si necesitatea imperioasa a curateniei sufletelui pentru devenirea omului [Platon,Harmides].

Sursa: http://www.dacia.org/congres/vartic/realitatea_cosmogonica_a_Kogai/realitatea_cosmogonica_a_kogai.html

Repere geografice si corespondente cosmice
Geografia este o stiinta care, in general, are o puternica ancorare in elemente concrete, legate de clima, forme de relief, populatie, economie, resurse naturale, etc. Deci, la prima vedere, e vorba de o stiinta foarte tehnica. Astronomia pare, de asemenea, extreme de tehnica si chiar ar fi, in absenta unor cunostinte de astrologie (care aduc, in completare, extraordinare informatii spirituale legate de indepartatele stele). Care ar fi legatura dintre geografie si astronomie, in afara tehnicismului aparent al ambelor stiinte ?
Raspunsul vine dintr-o directie spirituala, care se bazeaza pe principiul analogiei, conform caruia „ce este sus este precum ceea ce este jos, iar ceea ce este jos este precum ceea ce este sus, pentru a intregi miracolul lucrului unic.” Pornind de aici, unii cercetatori din vremuri stravechi au stabilit corespondente uluitoare intre lanturi muntoase, edificii umane deosebite si diverse constelatii din Calea Lactee. Sa incepem prin a spune ca Marele Zid Chinezesc (care in present este o importanta atractie turistica in China) este singura constructie umana vizibila de pe Luna.
Cercetatorul roman Vasile Lovinescu a descoperit faptul (cunoscut cu secole si milenii in urma) ca lantul muntos al Carpatilor are o forma absolute asemanatoare cu cea a constelatiei Dragonului. Astfel, Carpatii sunt o reflectare terestra a acestei grupari stelare a Dragonului (numita popular si Balaurul). Unele date istorice si etimologice tind sa confirme aceasta idée. Se stie ca stindardul dacilor era un dragon aflat in virful unei tepuse (sin u un lup, cum se crede in mod uzual). Termenii de „dac” si „trac” provin din termenul „dragon”. Extremitatea nord-vestica a Carpatilor se afla pe teritoriul actual al Slovaciei, iar extremitatea sud-estica a acestui lant muntos se afla in Bulgaria, de unde se continua cu Muntii Balcani. Termenul de „balcan” (popular „valcan”) are semnificatia de „dragon”. Este interesant de observat ca partea centrala a lantului carpatic („inima dragonului”) se afla in intregime pe teritoriul Romaniei si contine misterioase monumente megalitice (dupa cum sunt considerate), precum Sfinxul si Babele.
Corespondente extraordinare intalnim si pe teritoriul Egiptului, taram incarcat de misterele inca insuficient elucidate ale unei istorii multimilenare. Stim cu totii ca cele mai representative vestigii istorice provenite de la egiptenii antici sunt piramidele (care nu au fost un apanaj exclusiv al egiptenilor, ele existand si in America precolumbiana, fiind edificate de civilizatii precum mayasii, incasii, aztecii sau olmecii). Exista inca discutii si speculatii numeroase asupra modului in care s-au construit aceste monumente colosale. In Egipt, ca si in alte zone ale lumii, aceste constructii magnifice au avut o importanta semnificatie spirituala, fiind utilizate pentru oficierea unor importante ritualuri religioase.

Cele mai mari si mai interesante piramide egiptene se afla la Gizeh. Aici se afla piramidele lui Kheops (cea mai mare dintre toate), Kefren si Mikerinos, strajuite de faimosul Sfinx. Conform unor calcule astronomice foarte precise, cele 3 piramide sunt dispuse pe un aliniament identic cu cel al celor 3 stele ce formeaza „Centura lui Orion”. Este vorba despre stelele Mintaka (Delta Orionis), Alnilam (Epsilon Orionis) si Alnitak (Zeta Orionis) din constelatia Orion a Caii Lactee. In plus, s-a descoperit si faptul ca disounerea celor 3 piramide in raport cu Nilul este complet similara cu dispunerea constelatiei Orion in raport cu galaxia (Calea Lactee). Exista deci o analogie intre fluviul Nil si Calea Lactee, iar alte edificii ale egiptenilor antici (temple, piramide, monumente) reprezinta proiectii fizice ale altor stele din constelatia Orion. Importanta speciala acordata de egipteni acestei constelatii era data de omologarea ei (conform credintelor acelor timpuri) cu corpul cosmic al zeului Osiris (divinitate de prim rang in Egiptul antic). Braul lui Osiris era format chiar de cele 3 stele amintite, grupate in „Centura lui Orion”. O concluzie ce se rezulta din aceste date este ca egiptenii antici erau niste astronomi desavarsiti si aplicau riguros principiul analogiei dintre cosmic si telluric.
Exista cercetatori care au incercat sa stabileasca analogiile care exista intre Sfinxul din Bucegi si Sfinxul din Egipt. In afara unor elemente legate de dimensiuni, proportii, etc., putem retine faptul ca atat sub unul, cat si sub celalalt s-ar afla unele galerii, sanctuare sau chiar biblioteci secrete (ce ar ascunde o bogatie spirituala inestimabila). O veriga de legatura intre traci, daci, pe de o parte, si vechii egipteni, pe de alta parte, au putut-o constitui grecii, care au avut legaturi si cu tracii (mentionati in scrierile lui Herodot), dar si cu egiptenii (filozofi marcanti din vechea Elada au fost instruiti sau initiati in Egipt, fiind cazul lui Pitagora si al lui Platon).
Iata deci ca geografia sacra, corelata cu unele cunostinte astronomice si spirituale, ne ofera revelatii deosebite, uluitoare. Cu siguranta, astfel de informatii si conexiuni vor mai iesi la iveala in viitor, ajutandu-ne sa ne cunoastem mai bine trecutul, pentru a privi cu incredere spre viitor.

Sursa: http://www.astrologie-medicala.ro/astrologie-esoterica/repere-geografice-si-corespondente-cosmice.html

RECOMAND CU DRAG SI http://www.agarthacode.com/

Publicat de

danielgaucan

Sunt un spirit liber.

3 gânduri despre „Kogaiononul – mit si realitate”

  1. Nu pot spune ca nu cunosteam toate datele despre Kogaionon din acest articol. Ele exista si in cartea Cristinei Panculescu-Taina Kogaiononului cit in multe articole aparute. Pot in schimb sa ma bucur ca ele exista aici, in acest articol, mai comprimate, la obiect (fara a plictisi cu explicatii) si foarte bine documentat. Felicit autorul articolului si bineinteles pe Dan pentru publicarea lui. Zilele acestea am sa public un articol, zic eu interesant, despre oameni, Terra, energii, noi dimensiuni si mai am unul in lucru despre locuri misterioase din Romania. Dar cum se apropie Pastele sper ca primul sa fie gata in 2-3 zile. O zi minunata tuturor si sa stiti ca chiar daca nu am mai comentat o periaoada, am fost zilnic prezent pe site si mai ales am citit comentariile voastre 🙂

  2. Mai nimerit cu acest articol draga Dan, mai ales ca se vorbeste si despre geografie dar si despre dacii nostri dragi!!!!! Aceste date le stiam de cand am participat la ultima conferinta tinuta in Bucuresti de Daniel Roxin si am si citit pe undeva, nu mai stiu pe unde. Foarte interesante conexiuni….. Stiu de mult ca o sa vina ziua cand acest pamant sfant o sa inceapa sa vorbeasca singur si ca o sa apara treptat, cand hotaraste Zamolxe(prin El Dumnezeu Creatorul), multe taine ascunse de mii de an, unele chiar de la crearea Omului.Si ca acest pamamt deja a inceput sa emita o vibratie unica prin care Mama Geea ne recreaza, ne elibereaza de ceea ce nu mai avem nevoie si ne ajuta sa redevenim fiintele divine care eram candva. Noi facem aceasta munca dar este minunat sa o facem odata cu planeta noastra draga. Trairea nu poate fi descrisa in cuvinte cand ne eliberam din cocon si redevenim fiinte 5D. Eu zic ca a meritat toata durerea, zbaterea, suferinta si mai ales sa-l uitam pe Dumnezeul nostru interior!!!!! Pentru ca acum aducem ceva nou in creatia unui nou univers care o sa-l intelegem pe deplin mai tarziu cand trezirea noasta va fi completa.
    Cu mult drag Profa de Geogra
    ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s