CAND TOCMAI CREDEAI CA TI-AI ATINS SINELE…

casa

Nu poti sa te lepezi de sine ..daca nu iti atingi sinele. Cum poti sa te lepezi de ceva ce nici macar nu stii ce este? Cum poti sa te lepezi de tine daca nu stii cine si ce esti tu? E ca si cum ar trebui sa-ti lepezi pielea cea veche dar tu habar nu ai ce e aia piele, din ce e facuta, la ce foloseste, ce trebuinta are? Pielea se leapada insa ea de tine, oricum..Exista insa, un proces natural care se intampla de la sine..pe care de cele mai multe ori nu-l constientizam. Se intampla atunci cand nu reusim sa fim constienti de cine suntem. Si daca tot se intampla de la sine, o sa spuneti la ce bun sa mai fii constient atunci? Pai e bun. Pentru ca atunci cand esti constient, esti suprapus tu cu tine, cu procesul prin care treci. Intelegi lucrurile, experientele, etapele de viata prin care treci. Poti accepta cu usurinta. Esti una cu fluviul vietii. Curgi odata cu el si ai incredere ca te va duce acolo unde trebuie. A fi constient de sine aduce dupa sine, bucuria, increderea, acceptarea, iubirea de Sine. A nu fi constient de Sine, te pune pe tine impotriva ta. Impotriva fluxului vietii si lectiilor de viata care iti apar. A nu fi constient de tine insuti inseamna a merge impotriva curentului. A te zbate, a suferi. Atunci Sinele te intoarce fortat pe curentul natural. Te intoarce catre tine insuti, sa te privesti in fata, sa te accepti, sa te iubesti, sa curgi odata cu fluviul vietii.. Unii inteleg si se aliniaza devenind constienti de Sine. Altii nu inteleg nimic. Atunci viata devine o povara, o suferinta, inotam impotriva curentului si in ultima zbatere, ne mai ramane un singur lucru: rugaciunea.

Rugaciunea ne aliniaza. Atat de puternica e rugaciunea incat face din calea lunga, o scurtatura. Rugaciunea  orbului, il  smereste si devine vazator. Smerit fiind, va dobandi Lumina Sinelui Suprem. Va sari peste etapa, Sinelui individual. Poate de aceea, suferinta te poate impinge direct in poala Tatalui. In timp ce cautatorii de Sine, vor fi bucurosi, plini de Sine, increzatori, iubitori, constienti si totusi atat de indepartati de Tatal divin. Ei cred ca l-au prins pe Dumnezeu de un picior, ca luna este pe hornul casei lor dar este o iluzie…  Pe masura ce devii constient de sine, devii plin. Plin de tine. Asta iti da o oarecare lumina si aura de lucrator in lumina. Pana cand …atingandu-ti propriul sine, marginile propriei tale fiintari, ai vrea mai mult..Ai vrea ca tu, o parte, de 0,1 sa atingi macar 0,2 si de ce nu chiar 1-ul? Si atunci treci printr-un proces care vine de la Sine: Golul.  Golul este tot o ghidare a sinelui. Sinele te impinge sa te golesti chiar de Sine. De plinul pe care tocmai l-ai savurat. Golul iti desarta sacul plin de bunataturi pe care le-ai agonisit in viata. Golul se goleste de Sine. Ai cautat atat demult sa-ti cunosti Sinele, sa afli cine si ce esti si cand tocmai credeai ca stii..Sinele insusi, se dezbraca, se dezgoleste, se dezvaluie..iar Golul isi desface bratele in haul lui. Acela care era plin de Sine, a devenit gol. Acela care a vrut sa se inalte, a fost smerit.

Iar cel care s-a smerit, s-a inaltat. S-a inaltat prin rugaciune.  Nefiind constient de Sine. Rugaciunea l-a inaltat peste valea golului si a desertaciunilor. Astfel, cel neconstient de sine, impins de Sine catre autocunoastere, poate ramane inconstient, o victima  sau poate prin rugaciune, sa sara multe etape atingand direct inaltarea prin smerenie. Aceasta scurtatura atat de pretioasa si directa.

Cat despre cel constient de Sine..el cel mult va ajunge in Gol. Se va inalta pana cand va fi smerit si-si va atinge golul. Si acesta are doua variante: ori ramane in gol si devine autosuficient, identificandu-si golul cu tot ceea ce este si cu Sinele Universal, hranindu-se din aceasta autosuficienta ca din propriile baterii ori se va ruga, se va smeri si atunci Hristos ii va purta pasii catre Viata Vie si catre Creatia Noua.

Dar cu adevarat cand atingi Golul si marginile Sinelui tau devii oaia ratacita de turma. Pentru ca devii doar tu peste tot. Autosuficienta iti incarca niste baterii insa nu si pe cele fizice. Devii mai mult duh decat Om. Corpul nu-l mai simti. Si nici nu mai este necesar. Energia fizica iti scade in timp ce tu te plimbi prin tine insuti, printr-un microinfinit. Devii plictisit la un moment dat. Daca ar fi fost deajuns sa fii doar duh, nu mai aveai un corp fizic acum. Daca ar fi fost deajuns doar nefiintarea, nu ar mai fi creat Dumnezeu lumea. Si daca ar fi fost deajuns si una si alta, nu ar fi fost nimic fara Hristos.

Hristos este sensul Creatiei. El este puntea dintre nefiinta si fiinta, dintre necreat si creat. Hristos este Cel ce aduna Lumile la un loc si le da Viata. Hristos, persoana Hristos, Omul, Fiul de Dumnezeu si de Om, este Axul Creatiei, este Puntea, Pastorul, Intregul. CEl ce deschide usa catre Imparatia Cerurilor. Cheia este Hristos! Nu exista nimic mai maret in toata Creatia. Defapt Creatia insasi s-a desavarsit odata cu Hristos. Ca ajungi la El prin rugaciune, pe scurtatura, ca ajungi la El prin constiinta de sine, prin gol, prin lepadare de sine, calea cea lunga si ratacita, nu mai conteaza. Conteaza sa ajungi la El. Abia cand te unesti cu Hristos, te nasti la VIATA. Pana atunci ai fost doar intr-un vis. Ai fost doar o felie din mar. Ai trait intens aceasta felie de mar care credeai ca esti tu..pana cand ti-ai dat seama..ca marul lipsea complet. Ca esti gol!

Gol fiind, nu esti capabil de nimic: nici de iubire, nici de bucurie, nici de tristete. Esti gol. Si devii plictisit. Plictisit de un infinit mic cat o felie de mar. Atunci singura solutie de a deveni un mar intreg, de a deveni un mar Viu este Hristos. El este Marul. Ba mai mult, este Copacul Vietii. Atunci te lepezi de sine si devii El. Devii intreg. Constient de intreaga Creatie. Atunci El va iubi prin tine. El se va bucura prin tine. El va glasui prin tine. Tu sa nu uiti: fara El, esti gol! Nici macar iubirea ta nu este a ta. E a  Lui. Si e intreaga.

Cum Doamne, iarta-ma, sa nu dai Slava? Sa nu multumesti Celui care ti-a dat Viata, Bucuria, Iubirea Lui Intreaga? Te-a facut partas la intreaga Creatie? La Taina Cerului si a Pamantului? Cum sa nu multumesti, sa nu dai Slava? Cand tu erai o boaba de orez si El te-a facut un lan Intreg? Cand tu erai o aripa franta si El ti-a facut din Cer, aripi de Lumina si din PAmant, ti-a facut talpi si trup?

Cum sa nu vrei sa te impartasesti la Sfanta liturghie cand Cerul se uneste cu Pamantul si tu devii altarul Vietii care va sa invie. Cum as putea oare sa nu primesc acest inestimabil dar? De a fi creator partas la intreaga opera divina? De a fi Mireasa lui Hristos in fiecare duminica? De a capata Trupul lui si Sangele Lui pentru a deveni si eu Persoana si Lumina. Doamne ..iar m-AI indragostit de Tine!

Te iubesc cu iubirea pe care Tu o pui in mine, te slavesc cu slava pe care Tu o ai in Imparatie, te imbratisez cu bratele Tale mari de Lumina, nu mai stiu Doamne unde sunt eu in Tine si unde esti Tu in mine? Daca lacrimile mele sunt ale mele de bucurie sau ale Tale de regasire? Unde sunt eu si unde esti Tu? Caci nu suntem decat Unul.

Cuvintele se topesc, gandurile au disparut demult..caldura doar imi cuprinde obrajii si trupul ce pare ca invie acum. Picioarele reci, au devenit calde. Sangele lui Hristos ma cuprinde pana in radacini. Viata e calda. Iubirea e alba. Sunt vie. Ma simt. Plina de Duh Sfant. Aripile imi cresc. Imbratisez Pamantul si Cerul la un loc. Nu stiu cum vine asta. Dar ma simt una cu Hristos. Acolo undeva..ma asteapta o cruce. O vad. Este crucea mea. Un spin simt in inima mea. O frica. Un fior. Mi-e drag de ea. Mi-e drag de frica mea. Si de crucea mea desi ma infioara.

-Nu-mi este frica Doamne, doar suntem Unul. Am mai facut asta odata candva, impreuna. Atunci ai murit Tu si eu m-am nascut  prin Tine, acum voi muri eu si Tu te vei naste in mine. Amin!

Slava Tie!

Sursa: https://ancatodirica.wordpress.com/2015/01/20/cand-tocmai-credeai-ca-ti-ai-atins-sinele/

Articolul precedent
Lasă un comentariu

6 comentarii

  1. rozina cantacuzu

     /  Ianuarie 22, 2015

    am plans si am ras cu ochii si cu inima si iti multumesc pentru asta

    Răspunde
  2. Dumi

     /  Ianuarie 22, 2015

    Acest articol m-a mișcat atât de mult , căci pur și simplu am plâns de la început pana la sfârșit cu lacrimi de rugăciune, iar pe tine Daniel te am iertat pentru multe postari care mi se par neverosimile.

    Răspunde
  3. Gina

     /  Ianuarie 22, 2015

    Sublim !!! …am citit/sorbit dintr-o suflare ,am simtit un fior angelic care transcende intreaga-mi fiinta ,trupul imi este usor ca un fulg,plutesc in infinit ,departe-departe de grija cea lumeasca ,de explozia francului coruptia la nivel inalt,saracie,amaraciune,depresie,teroare,manipulare abandon,crima…doar jertfa intru eliberare,rascumparare ,recunostinta eterna…doar Slava Lui si Iubirea vesnica…Alb stralucitor si atotcuprinzator…Infinita Binecuvantare…Gratia Divina sa fie cu intreaga Creatie !

    Răspunde
  4. alex

     /  Ianuarie 23, 2015

    Multumesc!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

♥ Impuls pentru trezire ♥

Nimic nu e ceea ce pare a fi

DanielGaucan's Blog

ADEVARUL TE VA ELIBERA!!! Dumnezeu a devenit OM pentru ca OMUL sa devina Dumnezeu!!!

Lupul Alb

Blog pentru sufletul tau

Despre spiritualitate...

Existenta precede gandirea. Osho

%d blogeri au apreciat asta: