Flăcările gemene merg pe un drum nemers…

 

Te caut
ești in mine
poate de asta stau singură atât
e ca și cum nevoia de Tine mă aduce în nevoia de mine
Te iubesc, mă iubesc
Te caut și Te chem
îmi răspunzi de fiecare dată
ești
Doamne …. îți mulțumesc
ești!!!

gemenii2

Flăcările gemene sunt forma cea mai condensată de iubire pe care o putem conține acum, în trup uman, pe planetă. Atunci când divinitatea creează o nouă entitate divină, o particulă din inima sa este plasată în această nouă ființă de lumină. Astfel, fiecare suflet creat conține iubirea lui Dumnezeu în ființa sa.

Pentru flăcările gemene care aleg să vină la întrupare împreună, călătoria și lungul drum către celălalt încep din copilărie; își populează unul altuia visele, gândurile, sensurile, relaționarea cu lumea. Există mereu un dor nestins, o căutare vie, o certitudine că Există miracolul, Dumnezeu, iubirea, celălalt. Fiecare conștientizare asumată este un pas, fiecare victorie personală asupra demonilor interiori este un dar făcut celuilalt. Am învățat că armonia și iubirea apar în mod autentic atunci când oamenii se iubesc între ei ca oameni. Adică, întâi și întâi, în orice fel de iubire, îl iubești pe celălalt ca și Om și apoi îl iubești ca și membru de familie, partener, prieten. Când nu reușim să iubim Omul, întreaga construcție a relaționării nu are bază fixă, plutește și apoi se risipește ca un abur. Înțeleg că asta nu e ceva ușor și văd cum pe rând ne este dificil la toți să vedem cum celălalt (oricine e ar fi el) este Eu. Și, dacă nu mă iubesc pe mine, cum aș putea iubi pe unul care îmi amintește de mine, de părți ale mele, de care, dacă aș știi cum, poate m-aș lipsi. Poate că și iubirea se manifestă în noi pe nivele, iubim întâi natura, animalele, pe sine, oamenii, viața, iubirea și apoi întreaga dumnezeire.

Iubirea perfectă ne duce cu mintea la povești fără cusur, în care totul merge ca pe roate și totul în jur susține și protejează această magică iubire. În poveștile fără cusur, oamenii sunt fără cusur și totul merge strună în interior și în exterior. Acesta e paradisul.
Pe pământul nostru pe de altă parte, maximul îl atingem prin iubirea întreagă și nu prin cea perfectă. Iubirea întreagă include chiar totul și aduce în câmpul iubirii – umbre, războaie, nesiguranță, ruină și pustiu interior. Înseamnă să te accepți cu onestitate pe tine, ceea ce ești, ceea ce poți, ceea ce oferi și ceea ce dorești.
Ce iese atunci când storci o portocală? Iese în afară exact ceea ce este în interior. Și da, în interior avem rezerve vechi de durere, teamă, dezamăgiri, renunțări, resentiment. Toate astea vor țâșni fioros la suprafață și ne vor exploda în nas în mijlocul unei după amiezi dulci de primăvară. Iar noi fugim mâncând pământul.
Probabil chiar ideea de iubire perfectă ne împiedică să o trăim întreagă. Definițiile și imaginile primite de-a gata îngreunează și ele procesul si acceptarea. Iubirea ta nu poate fi diferită de cum ești tu în interior. Este necesară o doză mare de adevăr și realism.

Perfect nu înseamnă doar fluturași și norișori roz. Perfectă este întreaga creație, perfecte sunt și furtunile, inundațiile, vulcanii și morțile subite. Perfect înseamnă întregul, cu tot ce ne compune, inclusiv lacrimi, frici, îndoieli, fugă, reproș. Când suntem pregătiți să dăm drumul definițiilor putem fi în prezent, putem știi și crea din puritatea inimilor noastre.
Daca cineva spune că relaționarea perfecta e atunci când e numai lapte și miere și auzi muzica când îți săruți partenerul, iar tu nu le găsești pe acestea toate, pleci. Pentru că iubirea trebuie să fie……iubirea nu trebuie nimic. Ea doar este. Si, când vine întreagă, cei mai mulți fugim speriați către ceea eram obișnuiți să credem.

Uniunea gemenilor le conține pe toate astea urmate cuminte de toate nuanțele pe care cei doi le conțin în interior. Frumoase sau nefrumoase, se despachetează toate în sfințenia sufletelor, și, în locul în care nu de mult era explozia nucleară a regăsirii, încet încet își fac loc conștientizările, rănile, fricile. Sunt voci care spun că iubirea asta nu este pentru cei care nu au nervii tari, mintea flexibilă, iertarea și acceptarea lucrate îndelung și necondiționarea instalată în toate aspectele ființei proprii. Se spune că este pentru cei curajoși, puternici, uneori amnezici și iertători.
Dar cine dintre noi, cei care trăim azi aici pe planetă nu este așa? Cine nu se luptă cu sine zilnic? Cine nu încearcă iar și iar să fie mai mult, mai bun, mai frumos?
Cu toții suntem candidații perfecți pentru că, cu toții suntem deja aici, în acest loc care are nevoie de iubire, forță înțeleaptă, bucurie, iubire, adevăr.

Sursa:  https://www.facebook.com/MMihaelaSofroni/

Psihoterapeut Mihaela Sofroni

Tel:0731 193 922

Anunțuri
Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. A republicat asta pe drumuldinmine.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

♥ Impuls pentru trezire ♥

Nimic nu e ceea ce pare a fi

Lupul Alb

Blog pentru sufletul tau

Despre spiritualitate...

Existenta precede gandirea. Osho

%d blogeri au apreciat asta: