Armaghedonul Personal

FB_IMG_1513189039908

Trăim minunate vremuri de învăţăminte şi transformări spirituale. Lumina coboară peste noi toţi, dăltuind în sufletele fiecăruia dantelării de cristale multicolore. 
Primim cristale roz – pentru a învăţa iubirea, cristale albe – pentru a redescoperi inocenţa şi puritatea copiilor, cristale verzi – pentru a reuşi să ne vindecăm singuri rănile neacceptării de sine şi de semeni, cristale roşii – prin care să sfinţim energia vieţii, cristale albastre – pentru a intra în legătură cu divinitatea din noi, cristale violet, argintii, aurii…, pentru a reuşi să putem zbura spre înaltul nesfârşit al Cerului din sufletul nostru, unde vom regăsi infinitul darurilor dumnezeieşti. 

Probabil că ne este greu să primim atâtea daruri, fără a face întâi un loc unde le vom păstra. De aceea este bine să eliberam din „cămara inimii”, din celule noastre, din ADN…, atâta amar de “ego neşlefuit” adunat în multele vieţi şi manifestat prin: infatuare, grandomanie, posesivitate, răzbunare, judecare, narcisism, jignire, învinovăţire, dictatură, reproş, răstălmăcire, etc. Şi am constatat că se întâmplă din plin acest lucru, fie că este vorba de familie, prieteni, loc de muncă, grupuri spirituale, (aici se întâmplă cu o frecvenţă foarte mare şi cu o profunzime dureroasă – pentru că se insistă pe curăţenie rapidă şi totală). 

Ne întrebăm tot mai des, de ce majoritatea avem stări ciudate de disconfort fizic, de stress, de situaţii neaşteptate…de ce ne simţim ca într-un carusel. 

Reuşind să ies puţin „din cerc”, să mă detaşez (după ce am experimentat şi eu nişte „lupte cu propriul meu ego” alt🙂 ), am constatat pe diferitele grupuri de discuţii, că oamenii îşi aruncă unii altora „săgeţi”, se jignesc în fel şi chip, atribuindu-şi nenumarate vini şi anateme…, nerealizând că de fapt îşi strigă în gura mare durerea, propriile defecte, greutăţi purtate în „propriul sac” pe care le văd la semenul lor, ca într-o oglindă…apoi plâng, au remuşcări, îşi pun întrebări şi devin alţi oameni, mult mai echilibraţi, toleranţi şi iubitori.

Eu spun că ne aflăm pe drumul cel bun, că am început „armaghedonul” personal şi toate aceste trăiri, sunt „simptome ale trezirii spirituale”.

Iată deci, iubiţii mei prieteni fiţi în lumină, pace şi armonie, dar mai ales acordaţi-vă bucuria de a vă iubi pe voi înşivă şi astfel pe toţi şi tot ce vă înconjoară.

Şi nu în ultimul rând, să le mulţumim şi să-i binecuvântăm cu lumină şi iubire pe toţi aceia care ne-au ajutat să facem aceste eliberări !

Sursa: Lenuta Onofras

Reclame

Publicat de

danielgaucan

Sunt un dac liber.

5 gânduri despre „Armaghedonul Personal”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s